Dune 1984-Recenzie film
„Dune” este un film epic știinţifico-fantastic scris și regizat de David Lynch ce se bazează pe romanul din 1965 al lui Frank Herbert cu acelaş nume.
Kyle MacLachlan se lansează interpretându-l pe Paul Atreides, restul distribuției fiind formată din actori de origine americană și europeană cunoscuți. Printre aceștia se află Patrick Stewart, Sting și Virginia Madsen.
 |
| Kyle MacLachlan interpretând-ul pe Paul Atreides |
 |
| Virginia Madsen interpretând-o pe Irulan |
 |
| Patrick Stewart interpretându-l pe Gurney Halleck |
Firul narativ al filmului îl urmărește în principal pe cel al cărții, acțiunea fiind plasată în viitorul îndepărtat prezentând conflictul feudal dintre două familii pentru a stabili cine va avea control asupra planetei deşertice „Arrakis”, cunoscută și ca„Dune”, singura sursă a melanjului.
Paul Atreides este pretendentul la tronul Arrakisului, situație ce declansează intriga fimului, foștii conducători, Familia Harkonnen, dorind să-și recapete şi ei poziția pierdută.
Paul, deasemenea, întruchipează alesul, „Kwisats Haderach”-ul în termenii universului Herbertian ce urmează să salveze lumea.
După inițialul succes al romanului, încercări de-al aduce pe marile ecrane au apărut încă din 1971. A urmat un lung proces pe parcursul anilor 70 în care Arthur P. Jacobs, Alejandro Jodorowsky, și Ridley Scott au eșuat în punerea în scenă a acestei povesti. În 1981 producătorul executiv Dino De Laurentis l-a angajat pe Lynch ca regizor, lucru ce a rezultat în ce cunoaștem azi ca filmul ,,Dune’’.
Inițialele încercări ale lui Jodorowsky
Producătorul Arthur P. Jacobs a cumpărat drepturile pentru filmul „Dune”, murind la scurt timp după aceea.
Următoarea persoana aleasă ca regizor a fost Alejandro Jodorowsky. Acesta avea planuri mari pentru viitorul film. Urma să atribuie coloana sonoră trupelor rock Pink Floyd și Magma. Pentru distribuție acesta îl inviziona pe Salvator Dali ca împărat și pe Mick Jagger în rolul lui Feyd-Rautha.
Unul dintre motivele principale pentru care acest proiect nu a fost dus la bun sfârșit a fost faptul că rezultatul final reprezenta o creație ce dura mai mult de 10 ore.
Chiar dacă această versiune nu a fost finalizată, efortul depus nu a fost în zadar, reprezentând bazele filmului „Alien”-1979, și material pentru un viitor documentar numit „Jodorowsky’s Dune”-2013.
Încercarea lui De Laurentiis
Odată ce acesta obţinut drepturile pentru filmul Dune, l-a angajat pe Frank Herbert să scrie un nou scenariu și pe Ridley Scott în poziția de regizor. Din păcate și acesta a fost mult prea amplu, rezultând în mai mult de trei ore de material, astfel plănuind să-l împartă în două viitoare filme. După 7 luni Ridley Scott a renunțat la acest proiect în favoarea filmului „Blade Runner”-1982.
Adaptarea lui Lynch
În 1981 drepturile asupra filmului se apropiau de data de expirare. După o renegociere, De Laurentiis, admirând recentul proiect „The Elephant Man” al lui Lynch ce se afla la momentul acela în apogeul carierei sale, a decis că el ar trebuii să regizeze Dune, chiar dacă acesta nu citise cartea, nu era familiarizat cu povestea sau cu domeniul SF-ului.
În martie, 1983 filmările pentru Dune au început în Mexic, având la dispoziție un buget de peste 40 de milioane de dolari.
Datorită densității romanului, iniţial durată filmului nu se încadra, din nou, în standardul clasic de 2 ore.
Din cauza acestui lucru, multe scene au trebuit extrase, refilmate sau înlocuite cu vocea lui Virginia Madsen ca naratoare pentru a concentra acţiunea.
Ulterior, produsul final, nu a fost bine primit de către critici, fiind declarat ca „cea mai mare dezamăgire a anului”, profiturile lăsând de asemenea, de dorit.
David Lynch a decis să-și retragă numele din editarea finală a filmului și să nu discute despre acesta în interview-uri.
Aceasta a fost soarta relativ tragică a filmului„ Dune”
Nu a fost cel mai rău film pe care l-am văzut, nu pot spune că m-a dezamăgit. Totodată nici nu am avut așteptări foarte mari.
Anumite scene sunt ridicole, personajele luându-se prea în serios, specific celor din carte, dar nepotrivit cu circumstanțele create în film. Pur şi simplu nu pare credibil.
Baronul Harkonnen este reprezentat de-a dreptul greșit. Lasă impresia că datorită faptului că au avut de extras multe scene, nu au avut timp să-l dezvolte ca personaj așa că au recurs la a scârbii spectatorul prin comportamentul extrem de nerealist al acestuia. Baronul Harkonnen este gras, plin de bășici , gay și pedofil. E ca şi cum au optat pentru toate metodele de dezgusta pe cineva și le-au concentrat într-un personaj, lucru care scade mult credibilitatea întregului film. E o variantă exagerată a personajului creat de Herbert.
Consider că Paul și Jessica sunt reprezentați firesc, asemănător celor din carte.
Nu știu dacă faptul că am citit cartea înainte a fost un avantaj sau nu. Au fost momente în care m-am plictisit, știind în mare parte cam ce urmează să se întâmple, dar, totodată, filmul mi s-a părut prea grăbit, nedezvoltând personajele și relațiile dintre ele. De fiecarte dată când o informație era necesară pentru continuarea firului narativ era pur și simplu livrată, după părerea mea, fară context, deci nu știu cât aş fi înțeles fără suportul pe care l-a reprezentat romanul.
Scena luptei dintre Gurney Halleck și Paul când aceştia folosesc „scuturile” pentru antrenament e greu de înteles. Chiar nu-mi dau seama cum cineva a considerat că acea animație care îi face pe cei care poarta scutul să arate ca niște caractere din Roblox este în regulă.
În altă ordine de idei, scenele din deșert mi s-au părut chiar bine realizate.
Acest film are și câteva edit-uri cu tentă psihedelică, ce reprezintă vise sau viziuni, și pune mult accentul pe anumite elemente respingătoare, ce, din câte am înțeles, ar reprezenta influențele stilului lui David Lynch. Acestea scot acest film dintr-un tipar clasic, dar nu știu dacă de asta avea nevoie.
În cocluzie, nu știu exact dacă aș recomanda acest film. Cu siguranță unui pasionat de filme mai vechi i-ar plăcea, având multe elemente unice. Fanii cărții îi pot aprecia asemănările cu aceasta, căt și disprețui diferențele. Totuși pot spune că eu nu aș vrea să-l revăd, nu consider că mi-a adus ceva în plus.
nota 2/5
Poate vrei să citeşti şi
Comentarii
Trimiteți un comentariu