Frank Herbert’s Children of Dune-Recenzie
,,Frank Herbert’s Children of Dune’’ este o mini-serie apărută în 2003 scrisă de John Harrison şi regizată de Greg Yaitanes, bazată pe cărţile ,,Mântuitorul Dunei’’-1969 şi ,,Copiii Dunei’’-1976 de Frank Herbert. Acesta a precedat o altă mini-serie numită ,,Herbert’s Dune’’ , amândouă fiind produse de Sci Fy Channel. ,,Children of Dune’’ a câştigat premiul ,,Primetime Emmy Award’’ pentru efectele speciale, fiind nominalizat pentru încă trei.
Acest serial urmăreşte în mare parte firul narativ al romanelor ce l-au inspirat, acţiunea fiind plasată 12 ani după ce Paul Atreides a devenit Împărat al Universului cunoscut. Prezintă perioada de guvernare a acestuia, consecinţele deţinerii unei puteri absolute, cât şi naşterea copiilor lui, şi viaţa acestora ce are ca scop îndreptarea omenirii pe ,,Poteca de aur’’.
Primul episode înfăţişează întâmplările cărţii a doua a seriei ,,Dune’’, urmând ca următoarele două să reprezinte acţiunea celui de-al treilea volum.
Odată cu obţinerea drepturilor pentru cele şase romane originale ale lui Frank Herbert, producătorul executiv, Richard P. Rubinstein, a vizualizat acest material complex într-un format de mini-serie fiind conştient că acest tip de carte lungă şi complicată nu poate fii cumprinsă într-un format clasic de două ore. Rubinstein era familiarizat cu acest tip de seriale , lucrând în trecut la ,,The Stand’’ şi la ,,The Langoliers’’, doua creaţii ample ale lui Stephen King.
La nivel de distribuţie merită menţionată Susan Sarandon ce o joacă pe Wensicia, antagonistul poveştii şi sora lui Irulan. O primă diferenţă între carte şi film este înlocuirea lui Irulan printre membrii complotului împotriva lui Paul, cu sora ei, ceea ce, după părerea mea, reduce complexitatea poveştii, eliminând acest conflict interior. Iubirea faţă de Paul, şi suferinţa faptului că el nu împărtaşeste acestă iubire i-au mânat deciziile lui Irulan pe parcursul cărţii, în serial personajul fiind mult mai plat.
În altă ordine de idei, Susan Sarandon, prin prestaţia şi prezenta ei, a imbogăţit în alte moduri povestea.
 |
| Susan Sarandon înterpretând-o Wensicia |
Leto, fiul lui Paul este jucat de un foarte tânăr James McAvoy, una dintre cele mai remarcabile figuri ale serialului. Acompaniat de sora sa, Ghanima, interpretată de Jessica Brooks, sunt o bună reprezentare a personajelor din carte.
 |
| James McAvoy înterpretându-l pe Leto & Jessica Brooks interpretând-o pe Ghanima |
Din păcate, chiar dacă toate scenele importante din carte se regăsesc şi în această miniserie, acţiunea nu este grabită sau forţata, totul este omogen iar relaţiile personajelor se dezvoltă armonios pe parcurs, lucruri care îi lipsesc filmului ,,Dune’’-1984, miniseria nu atinge nici pe departe profunzimea ideilor prezentate de Frank Herbert. Spre deosebire de religie şi politică, serialul abordează mai mult dezvoltarea personajelor, eliminând din tonalitatea unui SF clasic.
Chiar dacă amprenta lui Herbert este greu de resimţit, această schimbare face conţinutul accesibil, mai uşor de digerat, poate şi de o persoană ce nu este în general pasionată de SF.
O altă diferenţă între serial şi carte o reprezintă sfârşitul.
Relaţia dintre Alia şi Jessica nu este cea mai fericită pe parcursul desfăşurării acţiunii. Astfel momentul morţii Aliei poate avea mai mult sau mai puţin impact emoţional asupra mamei sale. Serialul decide să se încheie pe o notă sentimentală, preferând ca scena de final să fie una în care Alia se înjunghie pentru a scăpa de chinul faptului că este o abominaţie, urmând ca Jessica să sară în ajutorul fiicei sale. Ultimele cuvinte ale acesteia sunt ,,Îmi vreau fratele’’rostite înainte să i se alăture prin moarte.
O încheiere mult mai bună decât cea în care Leto o învârte pe Alia în aer înainte de a o arunca pe fereastră, sfârşitul cărţii părând mai prostesc prin comparaţie, doar sfârşitul.
În concluzie, vizionarea miniseriei ,,Children of Dune’’ a fost o modalitate plăcută de a termina o zi de sâmbătă, am apreciat ce a făcut pentru cărţi cât şi ca serial, de sinestătător. Chiar dacă este o variantă mai uşoară a poveştii lui Herbert, nu cred neapărat că este un dezavantaj, cred că astfel o audienţa mai mare se poate bucura de el, eu aş face-o dacă l-aş revedea.
nota 4/5
Poate vrei să citeşti şi
Comentarii
Trimiteți un comentariu