PUNTE SPRE TERABITHIA-Recenzie carte
,,Punte spre Terabithia’’ este un clasic al literaturii pentru copii americane. Această poveste dramatică şi tragică îi aparţine Katherinei Paterson, fiind publicată în 1977.
Romanul prezintă povestea lui Jess Aaron ce îşi doreşte să devină cel mai rapid alergător din clasa a cincea.
S-a antrenat pe întreaga perioadă a verii şi era convins că îi va putea învinge pe restul colegilor săi, dar nu luase în calcul venirea lui Leslie Burke, o nouă elevă a clasei a cincea, ce s-a mutat vizavi de el.
Aceasta îi învinge pe toţi băieţii la alergat, inclusiv pe Jess, ce este intrigat de situaţie formând o prietenie strânsă cu noua sa vecină. Cei doi copii îşi construiesc o lume imaginara pe care o numesc
Terabithia.
Aceştia au ajuns să îşi petreacă majoritatea timpului liber împreună în lumea lor de poveste de după micul pârâu, între ei formându-se o prietenie frumoasă, în ciuda diferenţelor ce-i caracterizează.
În urma unei tragedii ce cutremură situația, Jess trebuie să descopere puterea, curajul și speranţa pe care ajunge să înţeleagă că Leslie i le-a oferit.
Povestea acestei cărţi este una simplă despre frumuseţea prieteniei şi suferinţă, la care participă personaje complexe şi realiste, ce oferă multă profunzime unei cărţi atât de scurte pentru copii.
Tipologiile celor doi protagoniști sunt des întâlnite în lumea reală, Jess fiind un băieţel simplu dintr-o familie săracă din zona rurală a Virginie de Vest, ce este adesea neglijat de către părinţi în favoarea celor patru surori ale sale, iar Leslie este singura fiică a doi scriitori de succes, marcată de cultura, talentul şi imaginaţia acestora și care, treptat, îi deschide ochii şi noului său prieten spre lumea imaginatiei.
În ciuda diferenţelor dintre ei, amândoi au de-a face cu bulling-ul la şcoală, lucru ce îi apropie şi mai mult.
Acest roman prezintă necazurile cotidiene ale oamenilor, precum abordarea religiei de către societate, cum faci faţă micilor eşecuri zilnice, stânjeneala apărută în anumite situații sociale, dar şi probleme ce reprezintă o povară mult mai mare din punct de vedere psihologic, ca bulling-ul şi pierderea cuiva, din cele două puncte de
vedere ale protagoniştilor foarte diferiţi. Astfel, obţinem o viziune simplificată a acestora, datorită vârstei fragede a celor două personaje principale, dar cu foarte multă greutate emoţională datorită realismului ce-i caracterizează, fiind foarte uşor să te regăseşti în ei.
Evoluţia de la nivelul personajelor acestui roman este evidentă la sfârşitul cărţii, lucru ce oferă mai multă
însemnătate greutăţilor înfruntate de aceştia, ce reuşesc să-i transforme în niște persoane mai bune şi mai înţelepte, lucru ce se poate transpune multor situații din viaţa reală.
Chiar dacă au trecut aproape 50 de ani de la publicarea acestei cărţi, niciun aspect al ei nu a dat o tonalitate învechită cu excepţia câtorva referir la cultura-pop a momentului. Cu siguranţă, nu şi-a pierdut relevanţa.
Cum am menţionat şi mai sus, întâmplările şi personajele acestei cărţi, depresia suferită de Jess, modul în care aceasta se desfăşoară, băiatul trecând de la negare, la furie, la a se învinovăţi pe el însuşi, sunt descrise cu mult realism, autoarea având ca sursă de inspiraţie o tragedie suferită de propriul său fiu, David Paterson.
“Punte spre Terabithia” este o carte emoţionantă, despre prietenie, curaj, imaginaţie şi pierdere, subiecte pentru adulţi prezentate într-un mod accesibil copiilor. Acestă carte este considerata un clasic
al literaturii pentru copii în Statele Unite, puţini terminând şcoala fără să o fi citit şi pot spune că înţeleg de ce.
Genul acesta de evenimente tragice afectează copiii, poate chiar mai mult decât adulţi, iar această carte ne oferă ocazia să înţelegem mai bine acest lucru.
,,Punte spre Terabithia’’ este un clasic al literaturii pentru copii americane. Această poveste dramatică şi tragică îi aparţine Katherinei Paterson, fiind publicată în 1977.
Romanul prezintă povestea lui Jess Aaron ce îşi doreşte să devină cel mai rapid alergător din clasa a cincea.
S-a antrenat pe întreaga perioadă a verii şi era convins că îi va putea învinge pe restul colegilor săi, dar nu luase în calcul venirea lui Leslie Burke, o nouă elevă a clasei a cincea, ce s-a mutat vizavi de el.
Aceasta îi învinge pe toţi băieţii la alergat, inclusiv pe Jess, ce este intrigat de situaţie formând o prietenie strânsă cu noua sa vecină. Cei doi copii îşi construiesc o lume imaginara pe care o numesc
Terabithia.
Aceştia au ajuns să îşi petreacă majoritatea timpului liber împreună în lumea lor de poveste de după micul pârâu, între ei formându-se o prietenie frumoasă, în ciuda diferenţelor ce-i caracterizează.
În urma unei tragedii ce cutremură situația, Jess trebuie să descopere puterea, curajul și speranţa pe care ajunge să înţeleagă că Leslie i le-a oferit.
Povestea acestei cărţi este una simplă despre frumuseţea prieteniei şi suferinţă, la care participă personaje complexe şi realiste, ce oferă multă profunzime unei cărţi atât de scurte pentru copii.
Tipologiile celor doi protagoniști sunt des întâlnite în lumea reală, Jess fiind un băieţel simplu dintr-o familie săracă din zona rurală a Virginie de Vest, ce este adesea neglijat de către părinţi în favoarea celor patru surori ale sale, iar Leslie este singura fiică a doi scriitori de succes, marcată de cultura, talentul şi imaginaţia acestora și care, treptat, îi deschide ochii şi noului său prieten spre lumea imaginatiei.
În ciuda diferenţelor dintre ei, amândoi au de-a face cu bulling-ul la şcoală, lucru ce îi apropie şi mai mult.
Acest roman prezintă necazurile cotidiene ale oamenilor, precum abordarea religiei de către societate, cum faci faţă micilor eşecuri zilnice, stânjeneala apărută în anumite situații sociale, dar şi probleme ce reprezintă o povară mult mai mare din punct de vedere psihologic, ca bulling-ul şi pierderea cuiva, din cele două puncte de
vedere ale protagoniştilor foarte diferiţi. Astfel, obţinem o viziune simplificată a acestora, datorită vârstei fragede a celor două personaje principale, dar cu foarte multă greutate emoţională datorită realismului ce-i caracterizează, fiind foarte uşor să te regăseşti în ei.
Evoluţia de la nivelul personajelor acestui roman este evidentă la sfârşitul cărţii, lucru ce oferă mai multă
însemnătate greutăţilor înfruntate de aceştia, ce reuşesc să-i transforme în niște persoane mai bune şi mai înţelepte, lucru ce se poate transpune multor situații din viaţa reală.
Chiar dacă au trecut aproape 50 de ani de la publicarea acestei cărţi, niciun aspect al ei nu a dat o tonalitate învechită cu excepţia câtorva referir la cultura-pop a momentului. Cu siguranţă, nu şi-a pierdut relevanţa.
Cum am menţionat şi mai sus, întâmplările şi personajele acestei cărţi, depresia suferită de Jess, modul în care aceasta se desfăşoară, băiatul trecând de la negare, la furie, la a se învinovăţi pe el însuşi, sunt descrise cu mult realism, autoarea având ca sursă de inspiraţie o tragedie suferită de propriul său fiu, David Paterson.
“Punte spre Terabithia” este o carte emoţionantă, despre prietenie, curaj, imaginaţie şi pierdere, subiecte pentru adulţi prezentate într-un mod accesibil copiilor. Acestă carte este considerata un clasic
al literaturii pentru copii în Statele Unite, puţini terminând şcoala fără să o fi citit şi pot spune că înţeleg de ce.
Genul acesta de evenimente tragice afectează copiii, poate chiar mai mult decât adulţi, iar această carte ne oferă ocazia să înţelegem mai bine acest lucru.
Comentarii
Trimiteți un comentariu