Vorbeşte cu mine-Recenzie carte
,,Vorbeşte cu mine’’ este o carte a autoarei A. Stephanie,
publicată în 2017.
Aceasta prezintă o poveste de dragoste relatată la persoana
I din perspectivele celor doi protagonişti. Cititorul va face prima dată
cunoştinţă cu Rebecca, sau cum i se spune adesea, Bex, o adolescentă de 17 ani
ce preferă să se ascundă în spatele ţinutelor sale indecente şi machiajului
strident, de a juca rolul inabordabilei, menţinându-şi grupul de prieteni
restrâns până la sfârşiutul liceului pentru a evita interacţiunea cu restul
colegilor pe cât mai mult posibil. Blake, sau ,,Indiferentul’’, este noul coleg
a lui Bex, ce incearcă să abordeze o strategie asemănătoare acesteia, doar că
dusă la următorul nivel refuzând să vorbească întru-totul.
Întâplător, cei doi ajung să petreacă timp împreună, la
început comunicând doar prin intermediul mesajelor. Când ajung să vorbească
faţă în faţă iese la iveală de ce au amânat acest lucru atât de mult.
Vorbind ,dar în acelaş timp încercând să nu dezvăluie prea
mult despre propria persoană sau despre trecutul lor tumultos, ajung să creeze
permanent o situaţie de conflict, evitând să-şi dea frâu liber propriului lor
fel de a fii. Tot ce reuşesc să facă este să se provoace unul pe altul, apărând
noi tensiuni cu fiecare cuvânt rostit, situaţie ce se manţine astfel până la
final.
Emiah este sigurul prieten a lui Bex, şi este determinat
să-i ţină pe cei doi la distanţă pentru a-şi apăra prietena. Acesta creează noi
tensiuni ce se suprapun cu cele deja existente.
Blake, la fel ca şi Bex, poartă în spate povara unor
întâmplări greu de îndurat ce i-au schimbat, care crează nişte circumstanţe ce
trebuie depăşite ca această relaţie să ajungă în vreun punct, stagnând în
principiu.
În timp, amăndoi realizează că ce îşi doresc cel mai mult e
să fie împreună şi că pentru a reuşi nu trebuie să se lase copleşiţi de
lucrurile prin care au trecut.
Am cumpărat această carte la scurt timp după ce am citit
,,Malakai’’, o altă creaţie a acestei autoare care m-a captivat suficient de
mult încât să îi mai acord o şansă, astfel am decis să citesc ,,Vorebeşte cu
mine’’.
Şi de această dată am găsit acelaş stil lejer de scriere
uşor de parcurs, relaxant, perfect pentru o carte dedicată tinerilor.
O lectură ce a reuşit să-mi pună zămbetul pe buze de căteva
ori, dar tot odată să mă şi sensibilizeze prin poveştile ce insoţeau cele
două personaje amintite mai sus.
Şi restul participanţilor la acţiune, au parte de fundaluri
poate chiar mai tragice, autoarea refuzând să ,,cruţe’’ pe cineva, lucru ce ar
putea aduce un plus firului narativ, dar aici povestea acestor personaje
secundare nu are ocazia să fie dezvoltată cum ar trebui, astfel o situaţie
de-a dreptul gravă îşi pierde mult din profunzime. Execuţia lasă de dorit.
Începutul cărţii, pereioada de cunoaştere a celor doi mi-a
plăcut cel mai mult fiind cea mai dulce parte a acestui reoman.
Ca şi celelalte romane ale lui A. Stephanie, şi acesta este
o carte a wattpad-ului, lucru care nu este neapărat rău, dar în cazul acesta
clişeele specifice acestei platforme se regăsesc din plin în această creaţie
(băiatul rău, fata care nu este ca celelalte fete, mama alcoolică şi iubitul ei
certat cu auitorităţile, etc). Fiind aşa multe şi fiind dezvoltate superficial,
situaţiile nu sunt credibile, firul narativ fiind copleşit de acestea.
Certurile dintre Bex şi Blake sunt mult prea prosteşti,
iscate din nimic, iar în spate ar trebui să aibă aceast înteles profund ce le
lipseşte cu desăvârşire. Se simte de parcă doar cresc numărul de pagini. De
asemenea, sunt repetitive, toate bazându-se cam pe aceleaşi pretexte.
Sunt momente când situaţia creată s-ar putea încadra într-un
triunghi amoros format din Bex, Emiah şi Blake,din păcate Emiah ajunge să
prezinte mai multă personalitate decât protagonistul evidenţiând cât de plat şi
banal este construit acesta.
Firul narativ, de asemenea, lasă de dorit, mă aşteptam la un
final cu un impact emotional mai mare, de asta avea nevoie povestea pentru a fi
memorabilă. Nu am simţit că personajele au trecut printr-o schimbare
semnificativă, sau că au învăţat din greşelile proprii, cartea nefiind foarte
satisfăcătoare.
Se observă cu uşurinţă că această carte a fost scrisă şi
publicată înainte de ,,Malakai’’, evoluţia autoarei fiind remarcabilă, construcţia
firului narativ, cât şi cea a personajelor imbunătăţindu-se considerabil în cei doi ani dintre publicările acestor două opere.
În concluzie, nu o consider o carte rea,din păcate nu
reuşeşte să se remarce în niciun fel. Nu ştiu dacă mi-o voi aminti peste mai
mult de o lună. Este pur şi simplu o carte uşoară pentru adolescenţi ce
probabil va reuşi să stârnească nişte trâiri la nivelul cititorului dar nimic
special, cel puţin din punctul meu de vedere. Nu o pot categorisi ca mai mult
decât o carte mediocră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu