IT-Recenzie carte
,,IT’’ este un roman horror publicat în anul 1986 al autorului Stephen King.
Povestea este prezentată prin intermediul a două fire narative alternate pe parcurs, unul din anul 1958 ce surprinde copilăria celor şapte personaje principale, iar cel de-al doilea care înfăţişează evenimentele din anul 1985 la care participă aceştia, doar că de data asta, ca adulţi.
În prima parte a acestuia, romanul prezintă întâmplările la care iau parte cei 7 tineri în timp ce sunt terorizaţi de către o entitate malefică ce le exploatează fricile, hrănindu-se cu ele. Acesta este adesea numit ,,IT’’, poate lua multe forme, dar de obicei se arată ca ,,Pennywise Claunul Dansator’’pentru a-şi ademeni prada preferată, copiii. IT apare odată la 27 de ani, moment în care un nou lanţ de crime şi evenimente tragice începe în orăşelul Derry din Maine.
Acţiunea începe cu moartea lui Georgie Denbrough, fratele lui Bill Denbrough, protagonistul acestui roman, prima tragedie ce va fi urmată de multe altele.
Bill presupune că în spatele morţii lui Georgie stă mai mult decât un simplu accident, astfel decide că împreună cu prietenii săi va pune capăt crimelor ce au acaparat oraşul. La baza acestui grup de prieteni de nedespărţit stă iubirea pe care aceştia o au unul pentru celălalt, cât şi singurul lucru pe care îl au în comun, batjocurile, insultele şi bătăile de care au toţi parte la scoală.
Chiar dacă această carte aparţine genului literar horror şi are o abundenţă de caracteristici specifice genului, de la scene mult prea explicite, până la elemente ce amplifică scârbosul şi grotescul, ea oferă mult mai mult de atât.
Cum am spus şi mai sus, cei 7 nu au multe lucruri în comun, astfel cititorul are parte de o distribuţie vastă de personaje construite complex între care se dezvoltă o multitudine de relaţii. Faptul că Stephen King recurge la dezvoltarea personajelor pentru a avansa firul narativ este un lucru ştiut, aşa că chiar dacă de la depărtare ar părea o carte despre clauni ucigaşi, este de fapt o poveste a copilăriei, a trăirilor specifice doar acelui moment al vieţii, a descoperirii de sine, înfăţişând trecerea de la copilărie la adolescenţă.
De asemenea, şi cea de a doua parte a cărții, când personajele sunt adulte, reflectă aceleaş idei, doar că dintr-un alt punct de vedere. Evenimentele petrecute când aceştia erau copii au avut acel curs datorită naivităţii şi speranţei oarbe că vor reuşi specifice vârstei iar, acum, acestea trebuie din nou redobândite pentru a putea reuşi și a doua oară.
Datorită temelor abordate, ,,IT’’ ne oferă ocazia de a privii înapoi la propria noastră copilărie şi de lua parte din nou la anumite momente semnificative prin intermediul trăirilor acestor personaje fictive.
Un lucru care m-a surprins întru-totul a fost modul autorului de-a scrie, şi cu câtă acurateţe acesta a putut descrie anumite sentimente şi trăiri ce au fost apoi transmise cititorului. Citeam acele cuvinte şi mă simţeam de parcă eu i-aş fi descris în detaliu autorului ce am simţit în anumite momente ale vieţii mele, iar acesta a captat esenţa şi a aşternut-o pe hârtie.
IT este cea mai lungă carte citită de mine până acum şi probabil va rămâne pentru mult timp. Cu toate acestea pot spune cu fermitate că nu am simţit niciodată că ar fi avut prea multe pagini, da, cu siguranţă nu toate informaţiile erau necesare pentru desfăşurarea acţiunii, dar, în niciun moment nu m-am simțit plictisită.
Am observant o mulţime de elemente ale culturii pop americane specifice momentului acţiunii care, pentru mine nu au însemnat prea mult datorită faptului că nu am luat parte nici la perioada anilor 50 nici la cea a anilor 80. După ceva timp prezenţa lor a devenit puţin iritantă deoarece nu le înţelegeam semnificaţia.
Aş vrea să adaug că, chiar dacă autorul a reuşit să creeze scene foarte respingătoare, nu a reuşit să mă sperie întrucât lipsesc elementele de suspans și momentele de acumulare ale tensiunii, cartea fiind un "horror" fără elemente ale genului "thriller".
Pe lângă faptul că Stephen King este cunoscut pentru complexitatea personajelor prezente în creaţiile sale, este ştiut şi faptul că romanele acestuia nu au cele mai bune finaluri. Nu consider neapărat că ,,IT’’ are un final prost, cu siguranţă nu este satisfăcător pentru că nu este nici fericit, nici incredibil de trist, lipsindu-i un impact emoţional puternic ceea ce, cel puţin pe mine, m-a lăsat cu o stare ciudată. Apreciez faptul că prin intermediul acestui sfârşit care nu e neapărat preferatul fanilor, autorul accentuează realismul trăirilor; viaţa nu este niciodată doar fericită sau doar tristă. Această idee este sugerată odată cu lansarea filmului ,,IT-Chapter Two’’-2019 când autorul a comentat diferenţa dintre finalul filmului şi cel al cărţii.
În concluzie această carte mi-a plăcut mult, apreciez faptul că mi-a oferit şansa să privesc cu nostalgie anumite momente din propria mea copilărie în timp ce am savurat frumoasa prietenie ce se dezvoltă pe parcursul acestui roman. Recomand oricui aceast roman, fiind totodată şi un clasic al horrorului. .
Comentarii
Trimiteți un comentariu