IT CHAPTER TWO-Recenzie film
,,IT Chapter Two’’ este un film horror-supranatural american apărut în anul 2019, ce continuă povestea producției inițiale ,,IT" din 2017’, amândouă fiind bazate pe romanul lui Stephen King cu același nume publicat în anul 1986. Este regizat tot de Andy Muschietti, ce a decis să continue acest proiect după succesul filmului din 2017.
,,IT Chapter Two’’ prezintă reîntoarcerea lui IT, sau cum este numit adesea Pennywise, în oraşul Derry, Maine, urmând cel de-al doilea fir narativ al romanului lui Stephen King. Astfel, este necesară reîntregirea grupului format din cei şapte protagonişti ce erau cu 27 de ani în urmă, cei mai bun prieteni, pentru a-i pune capăt pentru totdeauna acestei entităţi demonice.
 |
| Jessica Chastain în roplul lui Beverly Marsh Bill Hader în rolul lui Richie Tozier James McAvoy în rolul lui Bill Denbrough Jay Ryan în rolul lui Ben Hanscom Isaiah Mustafa în rolul lui Mike Hanlon Andy Bean în rolul lui StanlezyUris |
Spre deosebire de filmul precedent, acţiunea acestuia nu o reprezintă pe cea a cărţii cu la fel de multă acurateţe. Unul dintre motive ar fi schimbarea momentului desfăşurării acţiunii, aceasta având loc în anul 2016, spre deosebire de evenimentele din carte ce se petrec în 1985. Chiar dacă timpul desfășurării acțiunii a fost schimbat și în cazul primului film, această schimbare nu a avut un impact la fel de mare, evoluţia tehnologiei fiind mult mai semnificativă în cazul părții a doua a filmului.
Un alt motiv pentru diferenţele apărute este faptul că anumite scene din carte nu ar fi putut avea impactul psihologic dorit în cazul filmului. În această categorie ar intra ambele scene de la sfârşitul acestor filme, luptele finale, ce în adaptarea cinematografică au ajuns să fie abundente în acţiune, spre deosebire de cele din carte unde protagoniştii îl înving pe IT, depăşindu-şi frica de acesta.
De asemenea, datorită faptului că, în primul film, anumite scene nu au putut fii transpuse și dezvoltate ulterior - când aceşti copii ajungeau la maturitate - la nivel cinematografic, mai multe lucruri au trebuit alterate în cel de al doilea film. Acest lucru este evidenţiat de faptul că, spre deosebire de filmul din 2017 când nu a apărut nicio intercalare a celor două fire narative, de data aceasta a fost nevoie de câteva scene petrecute în trecut pentru a creea noi premize ce ar intregii povestea aleasă de Muscietti şi Gary Dauberman, scenaristul.
O mare parte a celor trei ore ale acestui film sunt petrecute creând conexiuni între ce au ajuns aceştia să facă pe plan profesional şi cum s-au format aceste lucruri pe baza trecutului, încercând să facă privitorul să empatizeze cu aceştia. La nivelul cărţii aceste legături se formează natural în mintea cititorului datorită intercalării celor două fire narative, dar în cazul filmelor separarea lor, chiar dacă cu siguranţă a ajutat la captarea celor 1200 de pagini scrise de Stephen King, a adus noi dificultăţi ce au avut nevoie de explicaţii suplimentare. Aceste detalii nu ies în evidenţă pentru cineva care nu a citit cartea, şi sunt uşor de trecut cu vederea datorită caracterului amuzant şi dinamic al filmului.
Când cei 7 copii din primul film, ce acum au în jur de 40 de ani se întorc în oraş, toţi suferă de pierderi de memorie, nefiind capabili să-şi aducă aminte multe lucruri din copilăria lor, astfel aceştia pleacă într-o călătorie individual pentru a se redescoperii, moment utilizat pentru implementarea scenelor horror. Aceste scene, chiar dacă aduc elementele specifice unui film de groază, tind să întrerupă firul narativ, deoarece nu contribuie foarte mult la acesta.
Totodată, datorită acestor călătorii individuale nu sunt multe momente în care să putem admira dinamica grupului de prieteni sau chimia ce s-a format între aceştia în copilărie, element important al primului film.
Scena de început a filmului prezintă doi tineri gay la o întãlnire ce sunt asaltaţi de un grup de adolescenți, care-l bat pe unul dintre aceştia până îl lasă întins pe jos. Scenă cu care începe şi cartea de altfel, fiind însă mai bine integrată anilor ‘80 prezentaţi în roman, decât anului 2016 ales de regizor. Scena aceasta nu contribuie la firul narativ, personajele din ea fiind strict episodice, aşa că ar fii fost uşor de exclus. Pe parcurs, se simte că creatorii filmului au încercat să scuze homophobia prezentată aici prin micile referiri la relaţia dintre Richie şi Eddie care nu apare în carte iar în film nu are nicio finalitate.
Referirile de pe parcursul filmului la faptul că cărţile lui Stephen King nu excelează la nivelul finalurilor, cât şi faptul că chiar autorul îşi face apariţia şi spune o glumă despre asta, sunt amuzante și adresate fanilor. Concluzia acestor mici glume este înlocuirea finalului cărţii cu unul mai potrivit pentru sfârșitul unui film.
În materie de cifre şi acest film, la fel ca cel precedent, a reuşit să atingă unele impresionante, chiar dacă se clasează puţin sub primul.
,,IT Chapter Two’’, spre deosebire de ,,IT’’ ce a reprezentat o nouă abordare a filmelor horror, este o super-producţie clasică, mult prea bogată în acţiune şi în elemente comice, ca nu cumva să se plictisească spectatorul, cu o distribuţie impresionantă ce trebuie pusă în întregime în lumina reflectoarelor, dar datorită timpului limitat nu este posibil, presărat cu câteva elemente horror, că doar este film de groază.
În concluzie , acest film reuşeşte să reflecte într-o oarecare măsură creaţia lui Stephen King ,reintroducând un clasic al horror-ului în cultura pop actuală. Din păcate nu reuşeşte să aducă şi profunzimea poveştii originale şi se pierde în toate standardele pe care a încercat să le atingă.
nota: 4\5
Poate vrei să citeşti şi:
Comentarii
Trimiteți un comentariu