ERETICII DUNEI-Recenzie carte

pe





ERETICII DUNEI –Recenzie carte



 „Ereticii Dunei” este un roman SF, publicat în anul 1984 scris de Frank Herebert, fiind al cinci-lea din cele șase ale seriei „Dune”, scrise de acesta.

Acțiunea din „Ereticii Dunei” se petrece 1500 de ani după asasinarea Împăratului-Zeu al Dunei, Leto II, pe planeta Canonicatului, planeta Surorilor Bene Gesserit. 
Arrakis, acum numit Rakis, a revenit la vechiul sau stadiu, clima deșertică reîntorcându-se odată cu renașterea viermilor de la sfărșitul celui de-al patrulea roman, astfel criza melanjului nu mai reprezintă o problemă cu aceeași gravitate.
Datorită perioadei îndelungate dintre momentul în care acțiunea este plasată în cele două romane, singurul personaj cunoscut de care mai avem parte este Duncan Idaho, tot un „ghola” al originalului, ce aici se află la vărsta adolescenței. Pe lângă acesta, în acest roman, își face simțită prezența noua Maică Superioară, Taraza, și Cucernica maică Darwi Odrade. Odată cu moarte lui Leto II, planul acestuia ce conducea omenirea pe „poteca de aur” nu s-a sfârșit, acela fiind doar începutul, datorită căruia comunitatea suroriilor încercă în continuare să-și recapete gloria de odinioară. Astfel, Taraza , o trimite pe Odrade pe Rakis pentru a o recruta pe Sheena, o fetiță ce poate controla măreții viermi de nisip, având mult potențial ca influență religioasă, cât timp aceasta se va ocupa de restaurarea amintirilor lui Duncan prin intermediul lui Miles Teg, un comandant militar cu abilități mentatice, descendent al Atreizilor.
Acesta este punctul de plecare al firului narativ în cel de al cincelea roman din saga „Dune”.
Spre deosebire de „Împăratul-Zeu al Dunei” unde avem parte de o societate guvernată de o singură putere, în acest roman sunt prezentate repercusiunile acestui tip de guvernare foarte strict, și perioada de adaptare la prezența mai multor mari puteri în Univers, care, pe lângă Bene Gesserit sunt Bene Tleilaxu, Ixienii și Ghilda spațială, cu care cititorii sunt deja familiarizați.
Guvernarea lui Leto a lăsat în urma și crearea unei Dispersii, o zonă de periferie a universului cunoscut de cititori, unde și-au făcut apariția Onoratele Matres, o nouă putere, ce reprezintă antagonistul acestei cărți.
Toate acestea fiind spuse, spre deosebire de romanele de până acum ce s-au axat în special pe planeta Arrakis și familia Atreides, „Ereticii Dunei” explorează mult mai în profunzime adâncimile acestei lumi create de Frank Herbert, fiecare concept întălnit pană acum căpatând noi limite la care nu te aștepți. Prin urmare Frank Herbert a fost mult mai axat pe construirea și dezvoltare lumii, această carte dănd o impresie asemănătoare cu prima jumătate a romanului „Dune”, care tot așa, a prezentat cititorului o cantitate mare de informație.
Chiar dacă pe asta se axează, nu îi lipsesc și conceptele filozofice. Înflența iubirii și ce înseamna ea pentru omenire, cât și pentru fiecare persoană,este prezentată prin intermediul ideologiilor Surorilor și regulile lor stricte in privința ei.
Din păcate, dezvoltarea personajelor lasă de dorit, nici unul dintre acestea nu pot să spun că mi-a atras atenția în mod special. Membrele comunității Bene Gesserit sunt prea lipsite de însușiri și probleme tipic omenești pentru a putea să-mi placă in mod deosebit de vreuna dintre acestea, iar Duncan și-a pierdut din profunzimea pe care a avut-o în romanul precedent, dată de conflictul interior și modul acestuia vulcanic de a se ocupa de propriile probleme, acum fiind mai mult portretizat doar ca un adolescent frustrat.
 În schimb Miles, pe lângă faptul ca are parte de o istorie bine reprezentată, are și o personalitate complexă. De asemenea, modul în care este tratat de celelalte personaje denotă importanța acestuia care este transmisă și cititorului.
Până acum, acest roman mi-a plăcut cel mai puțin din toate ce aparțin seriei „Dune”. Nu pot spune că duce lipsă de acțiune, chiar dacă, în stilul caracteristic a lui Herbert, evenimentele se derulează destul de încet, dar cumva acestor evenimente le lipsește impactul, iar, cum am mai spus, personajele nu m-au impresionat. Totuși acest roman extinde mult universul „Dune” și întelegerea cititorului față de conceptele prezente, mai mult decât toate de pâna acum, astfel îi pot înțelege rostul, chiar dacă cred că execuția putea fi mai bună.
 Este a doua cea mai mare carte din intreaga serie și pot spune că am simțit acest lucru.
În cocluzie, nu știu dacă să recomand acest roman oricui. Cred că merită să fie citit pentru a ajunge la sfârșitul seriei, „Ereticii Dunei” reprezentând un punct crucial ce pregătește terenul pentru ce va urma, în momentul de față știind că următoarele cărți mi au plăcut mai mult, știu și că merită citit. De asemenea, ca fan al seriei sunt sigură că poate să-ti placă această carte. Eu, personal, nu o pot categorisi ca mai mult decât o carte mediocră.

nota 2/5

Poate vrei să citești și:



Comentarii

Trimiteți un comentariu