CANONICATUL DUNEI-Recenzie carte

pe


CANONICATUL DUNEI-Recenzie carte



    „Canonicatul Dunei” de Frank Herbert, publicat în 1985, este al șaselea roman din seria Dune și din păcate, și ultimul pe care acesta a apucat să îl scrie, murind la scurt timp după aceea.

Acțiunea acestei cărți are loc 10 ani după ocuparea fucției de maică superioară de către Darwi Odrade, eveniment ce a avut loc la sfărșitul romanului „Eereticii Dunei”.
Această carte ne prezintă situația comunității Bene Gesserit care se află într-un punct critic, în urma conflictului dintre aceasta și Onoratele Matres, care, la momentul de față, au cucerit o mare parte din fostul Imperiu.
Prin urmare, Odrade este nevoită să găsească o soluție. Astfel în acest roman un personaj important este Sheena. Ea e insărcinată cu datoria de a coordona procesul de readucere a viermilor de nisip, doar că de data asta pe Planeta Canonicatului, cea mai importantă planetă a surorilor, și nu pe Rakis. De asemenea, Miles Teg se întoarce sub formă de „ghola”,surorile având nevoie de el datorită abilităților lui ca fost colonel în armata Bene Gesseritului, Duncan fiind responsabil cu restaurarea memoriei acestuia.

„Poteca de aur” și ideile pornite de Leto II îsi fac în continuare simțită prezența măcinându-le pe surori, astfel avem parte de caracteristicile monologuri interioare filozofice, chiar dacă într-un număr mai redus. Această carte se axează într-o măsura mai mare pe acțiune decât altele, ce au precedat-o din această serie. Cu toate astea, majoritatea evenimentelor importante, bogate în acțiune, se regăsesc în ultima sută de pagini, dând cumva impresia unui sfârșit prea grăbit și abrupt.

Pe lângă acestea, o nouă forță malefică și necunoscută, „Inamicul”, își face apariția din Dispersie, încă o problemă ce trebuie înfruntată de surori, și nu numai.

Personajul înfățișat de noua recrută a Bene Gesseritului, Murbella, prinde formă, procesul acesteia de transformare a unei foste Onorate Mater într-o membră a Bene Gesseritului este urmărit pe parcursul întregi cărți, cu tot cu conflictele interioare apărute odată cu contopirea celor două culturi, adesea, acestea fiind contradictorii.
Totodată, Murbella este și iubita lui Duncan, relația celor doi captivând cititorul prin complexitatea dată de circumstanțele ei, ca acolită și viitoare sora, aceasta, începe ușor să dobândească ideologiile legate de iubire ale surorilor. Mi-a plăcut să citesc despre relația celor doi și cum aceasta s-a dezvoltat în timp, în special, din cauza tragdiei ce o însoțește.

Firul narativ al cărții înaintează bazându-se în principal pe acțiunile lui Darwi Odrade, ce, chiar dacă dictată de principiile surorilor, prezintă o parte mai umană a acestora, dând rotunjime poveștii și mai multă credibilitate acestui Univers SF.

Consider că această carte este mai bună decât cea precedentă, datorită personajelor prezente, Duncan ajungând din nou să semene cu cel din cărțile anterioare, spre deosebire de cel din „Ereticii Dunei”, și cum am mai spus, aceasta reprezentare mai umană a unei surori Bene Gesserit, dar și lipsa cantității mari de informație servită cititorului în cea de a cincea carte, aduce „Canonicatul Dunei” la un alt nivel. Marea dezvăluire prezentă la finalul cărți m-ar fi ținut, cu siguranță, nerăbdătoare pentru marea finală, dacă aceasta ar fi fost publicată cum a fost plănuit la început.

Avănd în vedere că sfărșitul lasă clar loc pentru o continuare, nu putem vorbi de conclusivitate sau de modul în care această serie se încheie ca pentru oricare alta, chiar dacă „Canonicatul Dunei” a reprezentat sfârșitul pentru mai mult de 20 de ani.

În concluzie, „Canonicatul Dunei” dă startul poveștii ce ar fi trebuit să existe în „Dune-7”, construită pe baza expansiunii Universului creat de Frank Herbert în al cincelea roman. Din această cauză, consider că merită citită, în special pentru a ajunge la final, moment în care cititorul dobândește un nou nivel de înțelegere al celor întâmplate.

nota 3/5

Poate vrei să citești și:






Comentarii

Trimiteți un comentariu